Mutările somatice se acumulează odată cu înaintarea în vârstă și pot cauza moartea celulelor, însă contribuția lor cantitativă la limitarea duratei de viață umane rămâne neclară. Am dezvoltat un cadru de modelare incremental care integrează progresiv factorii care contribuie la îmbătrânire într-un model al dinamicii de supraviețuire a populației, pe care l-am folosit pentru a estima limitele de durată a vieții dacă toate semnele de îmbătrânire ar fi eliminate, cu excepția mutațiilor somatice.
Analiza noastră relevă o asimetrie fundamentală între organe: celulele post-mitotice precum neuronii și cardiomiocitele acționează ca obstacole critice în calea longevității, cu mutații somatice care reduc durata de viață mediană de la o bază teoretică non-îmbătrânire de 430 de ani la 169 de ani. În contrast, țesuturile proliferative precum ficatul își mențin funcționalitatea timp de mii de ani prin înlocuire celulară, neutralizând efectiv declinul cauzat de mutații.
Integrarea multi-organ prezice durate mediane de viață de 134-170 de ani – aproximativ de două ori durata actuală a vieții umane. Această reducere semnificativă, dar incompletă, indică faptul că mutațiile somatice contribuie semnificativ la procesul de îmbătrânire, dar nu pot explica singure mortalitatea observată, implicând contribuții comparabile din alte semne de îmbătrânire.
Link sursă: [https://doi.org/10.1101/2025.11.23.689982]
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
