Printr-un exemplu minunat de investigație științifică la superlativ, oamenii de știință au reușit să reconstituie mai multe linii de dovezi pentru a dezvălui ceea ce pare a fi fost o criză microclimatică indusă de vulcan – și au demonstrat cum aceasta a influențat comerțul și călătoriile, aducând patogenii ciumei la momentul și locul nepotrivit.
A fost o combinație perfectă de condiții care ar fi putut declanșa a doua pandemie de ciumă a lumii, ducând la moartea a milioane de oameni pe continentul european.
În apogeul anilor 1300, Morții Negre este considerată pe scară largă unul dintre cele mai devastatoare evenimente din istoria omenirii, luând viețile a zeci de milioane de oameni din întreaga lume.
A fost cauzată de bacteriile Yersinia pestis și transmisă oamenilor prin purici, provocând ciuma, o boală care poate fi fatală în decurs de o zi în formele sale cele mai severe.
Există multe aspecte pe care încă nu le cunoaștem despre cum a început și s-a răspândit. O întrebare deschisă este dacă bacteriile au rămas în Europa de la prima pandemie de ciumă, care a început odată cu Ciuma lui Iustinian în anul 541 d.Hr., sau dacă au fost reintroduse din afara continentului.
O nouă analiză realizată de istoricul Martin Bauch de la Institutul Leibniz pentru Istoria și Cultura Europei de Est din Germania și de paleontologul Ulf Büntgen de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie susține ultima explicație – una care se aliniază cu dovezi foarte recente conform cărora a doua ciumă a apărut în Kârgâzstan și s-a răspândit pe rutele comerciale.
Pentru a afla cum ciuma a ajuns din munții înalți din Asia Centrală în porturile calde ale Mediteranei, Bauch și Büntgen au studiat nucleii extrași din gheața Antarcticii și Groenlandei, au analizat datele inelelor de creștere ale arborilor din opt regiuni din Europa și au investigat relatări europene din secolul al XIV-lea despre condițiile meteorologice pe care le-au experimentat.
Nucleii de gheață oferă cea mai puternică dovadă fizică a unei erupții vulcanice care a avut loc într-un moment critic din istorie. Imagini ale compoziției atmosferei la momentul când gheața a fost depusă ca zăpadă mențin un înregistrare extrem de detaliată a climatului trecut și a evenimentelor vulcanice majore.
Nucleii din mijlocul secolului al XIV-lea au relevat o creștere masivă a nivelurilor de sulf care coincid cu zăpada depusă în jurul anului 1345 d.Hr. – o semnătură a nucleilor de gheață asociată aproape întotdeauna cu o erupție vulcanică majoră. Au descoperit, de asemenea, creșteri mai mici ale nivelurilor de sulf în anii 1329, 1336 și 1341 d.Hr., dar creșterea din 1345 este remarcabilă – a 18-a cea mai mare creștere de sulf din ultimii 2.000 de ani.
În continuare, cercetătorii au examinat datele inelelor de creștere ale arborilor. În fiecare an, mai mult sau mai puțin, arborii adaugă un strat pe trunchiurile lor, iar modificări subtile în acea creștere – mai ales în densitatea lemnului de vară târziu – reflectă cât de cald sau răcoros a fost sezonul de creștere.
În anii 1345, 1346 și 1347, reconstrucțiile temperaturii b
Sursa: [Articolul original](link către articolul original în limba engleză)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.