Testarea a peste 544.000 de mostre de sânge într-un spital din Thailanda a scos la iveală trei persoane care purtau o versiune a fenotipului B(A) necunoscută până atunci – o ciudățenie genetică estimată să apară în aproximativ 0,00055% din populație, adică aproximativ unul la 180.000.
Această descoperire, conform unei echipe conduse de hematologul Janejira Kittivorapart de la Universitatea Mahidol din Thailanda, sugerează că ar putea exista și alte variante rare de sânge, prea subtile pentru a fi detectate de testele standard.
Sângele uman este categorizat în opt grupuri principale pe baza zaharurilor și proteinelor – sau absenței acestora – prezente pe globulele roșii.
Tipurile A, B și AB se bazează pe forma antigenelor, molecule de zahăr care pot declanșa o reacție imună. Sângele de tip O nu are antigene A sau B. Între timp, factorii rhesus sunt proteine care determină compatibilitatea sângelui și care dau sângele unui individ desemnarea + sau -.
Fiecare tip de sânge reprezintă un marker molecular pe care corpul tău învață să-l recunoască ca fiind „propriu”. Sistemul tău imunitar folosește această recunoaștere pentru a identifica tipurile de sânge compatibile și care par străine.
Dacă celulele imune se confruntă cu un sânge care are markeri necunoscuți, acestea pot elibera anticorpi puternici pentru a-l distruge. Acesta este motivul pentru care tipul de sânge este atât de crucial pentru transfuzii și de ce primirea unui tip greșit de sânge te poate ucide.
Cu toate acestea, există mult mai multe variații ale sângelui uman decât cele opt categorii menționate. O astfel de variație este B(A), un tip de sânge de tip B, dar cu câteva mutații care îi conferă enzimei sale o cantitate infimă de activitate asemănătoare cu cea a enzimei de tip A.
Tipul de sânge este determinat prin examinarea a două componente separate ale sângelui: antigenii de pe globulele roșii și anticorpii din plasmă. Ambele sunt importante pentru a te asigura că un pacient care primește o transfuzie nu primește un sânge care îl va îmbolnăvi.
Din când în când, totuși, celulele roșii și plasmele dintr-o singură mostră oferă rezultate diferite – o situație cunoscută sub numele de discrepanță ABO. Acestea pot cauza întârzieri în îngrijirea pacientului în timp ce medicii încearcă să afle care este cu adevărat tipul sanguin al pacientului.
Kittivorapart și colegii săi au căutat să înțeleagă cât de des se întâmplă aceste discrepanțe și de ce. Au examinat cu atenție 285.450 de mostre de sânge de la donatori și 258.780 de mostre de sânge de la pacienți colectate pe parcursul a opt ani la Spitalul Siriraj din Thailanda, pentru un total de 544.230 de mostre.
Doar 396 – sau 0,15% – dintre mostrele de sânge ale pacienților au prezentat discrepanțe ABO. Jumătate dintre acestea au fost excluse din analiză; erau mostre colectate de la pacienți care au primit transplant de celule stem, al căror tip de sânge poate schimba temporar tipul donatorului.
Aceasta a lăsat 198 de mostre de sânge de la pacienți cu discrepanțe ABO, majoritatea datorate faptului că celulele lor sanguine nu prezentau clar configurațiile A sau B. Doar un singur pacient din întreaga eșantionare avea fenotipul B(A).
RATE DE DISCREPANȚĂ ABO
Sursa: [Link către sursa originală a informațiilor]
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.