editat de
Robert Egan
Acest articol a fost revizuit conform procesului editorial și politicilor Science X. Editorii au evidențiat următoarele aspecte, asigurând credibilitatea conținutului:
Persoanele cu tulburări din spectrul autismului întâmpină adesea dificultăți în procesarea informațiilor senzoriale, ceea ce poate face mediile aglomerate, luminoase sau zgomotoase – cum ar fi școlile, aeroporturile și restaurantele – stresante sau chiar dureroase. Cauzele neurologice ale alterării procesării sunetului sunt complexe, iar cercetătorii sunt interesați să le înțeleagă mai bine pentru a îmbunătăți viața persoanelor cu autism.
Într-un studiu care combină teste comportamentale, modele de calculator și înregistrări electrofiziologice ale activității neuronilor, cercetătorii au descoperit că hiperactivitatea neuronilor din cortexul auditiv și reacția acestor neuroni la o gamă neobișnuit de largă de frecvențe contribuie la această procesare a sunetului alterată în modelele de șoareci. Cercetarea este publicată în jurnalul PLOS Biology.
„Unul dintre aspectele pe care am crezut că nu erau suficient de investigate era această idee de discriminare senzorială: capacitatea de a distinge între diferite caracteristici din mediul nostru,” a spus Benjamin Auerbach, profesor de fiziologie moleculară și integrativă la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign.
„Acest lucru este foarte important, în special în condiții reale unde ai o mulțime de informații competitoare care vin simultan și trebuie să poți separa acele informații și să le înțelegi. Dacă ai o discriminare a caracteristicilor degradată, asta poate face mediile senzoriale complicate sau aglomerate extrem de coplesitoare.”
Sindromul X fragil este principala cauză moștenită a autismului la oameni, în care un gen numit FMR1 este dezactivat. Prin urmare, pentru a reprezenta autismul într-un cadru de laborator, cercetătorii au folosit șoareci cu gena FMR1 dezactivată, numiți șoareci knockout.
Auerbach și Walker Gauthier, student absolvent de neuroștiințe și autor principal al acestui studiu, au ales să se concentreze în mod specific pe discriminarea frecvențelor: cum poate creierul să distingă între tonurile diferite ale sunetelor.
Șoarecii knockout FMR1 au participat la o serie de încercări comportamentale pentru a determina cât de bine puteau diferenția între două frecvențe comparativ cu șoarecii care încă aveau activată gena lor FMR1 (numiți șoareci de tip sălbatic). O gamă de frecvențe le-a fost redată șoarecilor, dar aceștia au fost antrenați să reacționeze doar la o frecvență țintă specifică, inhibându-și răspunsul la alte tonuri de frecvență.
Când tonul redat era foarte departe de frecvența țintă, toți șoarecii au avut performanțe similare: niciun grup nu a reacționat la sunet. Similar, când tonul redat era foarte aproape de frecvența țintă, șoarecii din ambele grupuri identificau greșit tonul ca fiind corect. Doar în intervalul de mijloc – când tonul redat se afla la o treime până la două treimi dintr-un octav distanță de frecvența țintă – comportamentul a fost…
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
