Prin secvențierea întregului exom și ARN, echipa a confirmat pierderea universală a SMARCB1, mutația de referință care alimentează această malignitate. De asemenea, au identificat frecvente co-delecții NF2, care activează calea de semnalizare Hippo, și au descoperit un mediu tumoral distinctiv caracterizat de fibroză, infiltrare de neutrofile și epuizarea relativă a endoteliului. Aceste cunoștințe moleculare evidențiază biologia unică a RMC, care diferă semnificativ de celelalte cancere renale.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului a fost **expresia crescută a TROP2 (TACSTD2)**, o glicoproteină transmembranară implicată în adeziunea și proliferarea celulară. TROP2 este deja un țintă terapeutic validată în mai multe cancere epiteliale, inclusiv cancerul de sân triplu negativ și carcinomul urotelial, unde conjugatul anticorp–medicament sacituzumab govitecan este aprobat. Colaborarea MD Anderson–BostonGene a descoperit că aproape jumătate dintre mostrele de RMC exprimau TROP2 la niveluri comparabile cu aceste tumori conduse de TROP2.
Analiza moleculară a relevat că celulele RMC exprimă niveluri ridicate de **topoisomerază I (TOP1)** – ținta sarcinii citotoxice a sacituzumab govitecan, SN-38 – în timp ce lipsesc mecanismele majore de excreție a medicamentelor și detoxifiere care adesea conferă rezistență. Aceste date sugerează un peisaj molecular mai ales potrivit pentru răspunsul la terapia ADC direcționată împotriva TROP2.
Pentru a testa această ipoteză, echipa a tratat patru pacienți cu RMC, deja tratați intensiv, cu sacituzumab govitecan. Rezultatele, deși preliminare, au fost încurajatoare: un pacient a obținut un răspuns parțial care a durat mai mult de cinci luni, în timp ce alți doi au experimentat o boală stabilă cu îmbunătățiri clinice. Supraviețuirea fără progresie mediană în toate cele patru cazuri a fost de 2,9 luni – o extindere importantă în comparație cu benchmark-ul istoric de supraviețuire de trei luni pentru această populație.
„Identificarea TROP2 ca țintă terapeutică în carcinomul medular renal marchează un pas pivotal către tratamentul de precizie pentru unul dintre cele mai agresive și neacoperite cancere”, a declarat Msaouel. „Această descoperire deschide noi posibilități pentru pacienții care au în prezent opțiuni foarte limitate.”
Analiza cuprinzătoare a dezvăluit, de asemenea, alte oportunități terapeutice potențiale. Mai multe proteine de suprafață suplimentare, inclusiv EPCAM, CLDN6 și CDH6, au fost exprimate în mod semnificativ în tumori, sugerând că RMC ar putea fi susceptibil la alte abordări bazate pe anticorpi sau celulă.
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.