Aceste plante, îmbibate de mituri și folclor, au fost de mult timp asociate cu vrăji și vrăjitorie.
Cu toate acestea, în spatele reputațiilor lor sumbre se ascunde o istorie farmacologică fascinantă și, în unele cazuri, relevanță medicală actuală.
Laurul vânăt (Atropa belladonna), cunoscut și sub numele de laurul nopții mortale, are o istorie lungă și contradictorie ca atât otravă, cât și medicament. Numele său, care înseamnă „femeie frumoasă” în italiană, se referă la utilizarea sa cosmetică din perioada Renașterii, când femeile foloseau suc din fructele sale pentru a-și dilata pupilele și a părea mai atrăgătoare.
Cu toate acestea, această frumusețe vine la pachet cu pericole. Laurul vânăt este extrem de toxic. Ingestia chiar și a câtorva frunze sau fructe poate fi fatală, iar atingerea sa poate irita pielea. De asemenea, a fost folosit pentru proprietățile sale halucinogene în multe culturi.
Puterea plantei vine de la alcaloizii tropanici precum atropina și scopolamina. Aceste compuși blochează acțiunea acetilcolinei, un produs chimic care transmite mesaje între celulele nervoase din sistemul nervos parasimpatic.
Acest sistem ajută la reglarea mișcării musculare și a funcțiilor cheie ale corpului, incluzând ritmul cardiac, respirația, memorie, învățare, transpirație, digestie și urinare.
Medicina modernă folosește atropina pentru a dilata pupilele în timpul examenelor oftalmologice, pentru tratarea bradicardiei (ritm cardiac lent) și ca antidot pentru otrăvirea cu organofosforice cauzată de anumiți pesticide și agenți de război chimic. Scopolamina este prescrisă pentru răul de mișcare și greața postoperatorie.
Cercetările științifice continuă să evidențieze relevanța medicală a laurului vânăt. Cu toate acestea, îngrijorările legate de siguranță persistă. Mai multe agenții de sănătate au emis avertismente despre produse homeopate care conțin laur vânăt, în special cele destinate sugariilor pentru dentiție și colici, după rapoarte de convulsii și probleme respiratorii.
Laurul vânăt ar trebui folosit cu precauție și de către persoanele care iau alte medicamente ce pot crește riscul de efecte secundare, incluzând antihistaminice, antidepresive și antipsihotice.
O altă plantă din familia lauraceelor este mandragora (Mandragora officinarum), ale cărei rădăcini în formă umanoidă au inspirat secole de mituri, de la texte antice grecești la Biblie.
Folclorul avertiza că smulgerea unei mandragore din pământ ar elibera un țipăt mortal – o poveste atât de durabilă încât a ajuns chiar și în seria Harry Potter.
În vrăjitorie, se credea că mandragora era un ingredient cheie în unguentele de zbor, folosite ca amulete pentru fertilitate și protecție și adăugate în pocini de dragoste, poate datorită efectelor sale halucinogene. În trecut, a fost folosită ca anestezic, sedativ și ajutor pentru fertilitate.
Ca și laurul vânăt, mandragora conține alcaloizi tropanici precum atropina și scopolamina, care au proprietăți psihotrope. Un studiu din 2022 a catalogat 88 de utilizări tradiționale medicinale pentru mandragora, de la ameliorarea durerii și sedare până la tratarea pielii și…
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.