**Indicele de Masă Corporală (IMC)** este o metrică care compară înălțimea cu greutatea totală, incluzând grăsimea situată sub piele (grăsime subcutanată). Este ușor de calculat, motiv pentru care reprezintă o măsură standard a sănătății. Unele studii științifice folosesc IMC-ul în evaluarea riscului de sănătate și de boală, asociind un IMC ridicat cu multe riscuri de sănătate, inclusiv riscul cardiometabolic și diverse boli.
Cu toate acestea, ar putea exista metode mai bune decât IMC-ul pentru evaluarea riscului legat de sănătate. Cercetătorii constată că acumularea de grăsime în jurul organelor viscerale (țesut adipos visceral) și grăsimea din ficat (grăsime hepatică) sunt ambele legate de riscul cardiometabolic și de arterioscleroză și pot reprezenta o reflecție mai bună a acestor riscuri decât IMC-ul. Grăsimea viscerală este de asemenea asociată cu mai multe condiții, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2 (DZT), hipertensiunea, colesterolul crescut, inflamația crescută, funcția cognitivă redusă și cancerul.
Într-un studiu recent, cercetătorii au investigat dacă țesutul adipos visceral și grăsimea hepatică sunt asociate cu ateroscleroza carotidiană, o afecțiune definită ca o acumulare de plăci în arterele carotide care alimentează cu sânge creierul.
Au folosit date din două cohorte: Alianța Canadiană pentru Inimi și Minți Sănătoase (CAHHM), care a inclus 6.760 de canadieni cu o vârstă medie de 57,1 ani, și Biobanca Regatului Unit (UKB), care a inclus 26.547 de participanți cu o vârstă medie de 54,7 ani. Deși numărul de participanți analizați face ca eșantionul să fie mare, ceea ce adaugă la forța analizei, cohortei îi aparțineau în principal persoane de origine europeană, ceea ce limitează generalizabilitatea rezultatelor la alte rase și etnii.
Seturile de date includ informații despre sănătate, demografie și stil de viață. Pentru a măsura ateroscleroza carotidiană, s-a folosit o scanare RMN a abdomenului și arterelor carotide (CAHHM) și o ecografie a grosimii intima-media a arterei carotide (GIMT), care reprezintă grosimea celor două straturi interne ale peretelui arterial carotidian (UKB). Autorii menționează că evaluarea RMN oferă cele mai precise date; este mai sensibilă decât o ecografie a grosimii intima-media a arterei carotide și mult mai bună decât unele măsuri indirecte, cum ar fi circumferința taliei sau teste ale funcției hepatice crescute.
Cohorta canadiană a raportat că țesutul adipos visceral și fracția de grăsime hepatică au fost asociate cu o povară mai mare de factori de risc cardiovascular și cu o probabilitate mai mare de hipertensiune arterială, diabet zaharat și dislipidemie. Au remarcat, de asemenea, că o creștere a volumului de țesut adipos visceral, dar nu a fracției de grăsime hepatică, a fost asociată cu un volum mai mare al peretelui carotidian, care a persistat după ajustarea pentru factorii de risc cardiovascular.
Cohorta Regatului Unit a arătat o asociere pozitivă între **residualul de grăsime viscerală** și fr
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.